Pentru ce tipuri de infecții fungice sunt utilizate antifungice?

Agenți antifungici sunt utilizate pe scară largă pentru a trata diverse infecții cauzate de ciuperci. Există multe tipuri de infecții fungice. Selecția și utilizarea agenților antifungici variază în funcție de locația infecției, de tipul de ciupercă și de severitatea infecției. În general, agenții antifungici sunt folosiți în principal pentru a trata infecțiile fungice ale pielii, unghiilor, membranelor mucoase și organelor profunde.
Infecțiile fungice ale pielii sunt unul dintre cele mai frecvente tipuri și sunt de obicei cauzate de dermatofite. Dermatofitele sunt un tip de ciupercă care poate supraviețui în stratul corneum. Infecțiile obișnuite includ Tinea pedis, Tinea Cruris, Tinea Corporis și Capita Tinea. Agenții antifungici au un efect terapeutic bun asupra acestor infecții. Medicamentele antifungice topice, cum ar fi clotrimazolul și itraconazolul, pot inhiba eficient creșterea ciupercilor, pot reduce inflamația și pot restabili sănătatea pielii.
Infecțiile fungice cu unghii, cunoscute medical sub numele de onichomicoză, sunt cauzate de ciupercile care invadează unghiile și unghiile. Onhomomicoza se manifestă de obicei ca decolorare, îngroșare sau fragilitate a unghiilor și poate face chiar ca unghiile să cadă. Datorită structurii speciale a unghiei, sunt necesare medicamente antifungice mai puternice pentru a trata ohomomicoza. Unele medicamente, cum ar fi terbinafina și itraconazolul, pot fi luate pe cale orală pentru a trata onhomomicoza. Deși perioada de tratament este lungă, efectul este semnificativ.
Infecțiile fungice mucoase sunt frecvente în gură, vagin și tract gastrointestinal. Cea mai frecventă infecție fungică mucoasă este cauzată de Candida albicans, ceea ce este ușor de înmulțit atunci când sistemul imunitar uman este slab, provocând candidoze orale sau candidoze vaginale. Agenții antifungici, cum ar fi fluconazolul și nistatina, sunt adesea folosiți pentru a trata aceste infecții mucoase. Medicamentele orale și unguentele topice pot controla și elimina eficient infecțiile fungice și pot ajuta la restabilirea funcției normale a mucoasei.
Infecțiile fungice de organe profunde sunt mai complicate și apar de obicei la persoanele cu imunitate scăzută, cum ar fi pacienții cu SIDA și pacienții cu tratament pentru cancer. Infecțiile fungice profunde comune includ infecții fungice pulmonare și infecții fungice diseminate hematogene. Ciupercile care provoacă aceste infecții includ Aspergillus, Candida și Cryptococcus. Astfel de infecții necesită medicamente antifungice mai puternice, de obicei tratamente sistemice, cum ar fi fluconazolul, Voriconazolul și amfotericina B. Datorită severității și complexității infecțiilor fungice profunde, planurile de tratament trebuie să fie adaptate de obicei tipului de agent patogen, starea imunitară a pacientului, și locul infecției.
În plus, unii agenți antifungici sunt folosiți pentru a preveni infecțiile fungice, în special la populațiile cu risc ridicat, cum ar fi pacienții care suferă de terapie imunosupresivă sau pacienți după transplantul de organe. Aceste populații sunt sensibile la infecții fungice din cauza sistemelor lor imunitare slabe. Prin urmare, agenții antifungici pot fi folosiți ca măsură preventivă pentru a ajuta la reducerea apariției infecțiilor fungice și pentru a proteja sănătatea pacienților.3